intre este si nu-este

cuminte stau si-mi privesc moartea.
un tremur intens dar scurt
imi patrunde oasele insconstiente
si apoi gata.
gata?
aceeasi patru pereti claustranti, aceleasi persoane ingrate, acelasi zumzet asurzitor
acelasi eu?
identic si totusi mort
totul are miros de putregai
inchid ochii si....gata!
gata?
aceasi patru pereti claustranti, acelasi persoane ingrate, acelasi zumzet asurzitor
si intrebarea: sunt moarta?
,, cum sa fii moarta? uite noi, noi toti suntem aici
te vedem, te auzim, te simtim!"
urmarea unei ciupituri scurte dar intense imi amorteste simturile
si apoi gata!
gata?
relevatia vietii?
nu
aceeasi patru pereti claustranti, aceleasi persoane ingrate, acelasi zumzet asurzitor
si eu
moarta?
vie?
si gandul unei orizontale definitive...
,, uite, hai sa descoperim daca esti moarta sau vie...
pune mana pe inima mea... vezi cum bate?
acum pune mana pe inima ta... o auzi si pe ea cum bate?"
o cutie goala, lipsita de ecoul unei existente...
eh... ce mai gand al unei orizontale definitive...
,, vino... hai langa mine
hai sa te culci un pic, poate iti va fi mai bine.
vino... nu-ti fie frica"
cedez
fie!
sau nu mai fie!
orizontala!
imbratisarea intunericului...
si acum gata!
gata?
respiratia grea din cosciugul intunecat
intre perpetuul este si nu-este...