Plutesc in delirul propriei mele fiinte
ma innec in lacrimi plumburii fabricate de un organism imbatranit prematur,
zbarcit de cicatricile unui trecut perpetuu
imbatat de iluzii ascunse in spatele unor pseudosensuri esentiale! (?)
Duc o lupta crancena impotriva paradoxalului instinct de conservare ?
Sau ma las pur si simplu plutind in dulcea complacere
a unei vietati amorfe
a unui creier muribund?
Copii bolnavi fac cu mana din baloane ratacitoare
in aerul jegos al unei existente neexistente...
Mittwoch, 10. Dezember 2008
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)

Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen