noroi

posesia ineaca posibilitatea unei transcendente
in jegul gros de pe fundul unui balon albastru...
un glas de copil violat rabufneste din adancul axului existential.
stare de liniste si oase strivite in jur
stele
si noroi in urma pasilor nesiguri
sange si puroi pe maini sinucigase, inclestate...  
despartite de un trup putrezit
intr-un trecut continuu...

zambet sec

Cocotata pe un varf de culme imaginar
sta prezenta unui eu stanjenit
de atatea drame postmoderne
si se uita-n zare, in gol....
dand impresia unei linisti moarte, inghetate...
glia soarbe culoarea confuza
si evolutia scobeste prin venele-i batrane
fuge de sine, se invarteste de-a dura
un joc nebun de omucidere incepe
si un zambet sec rabufneste...

culmi

O magnolie ruginita in porul obosit
al unei piei lipsite de culoare
dorinta unui sentiment...
Vreau!
Delir si extaz
agonie si euforie
un moment, un amalgam de tot
si un cal pe spatele stratosferei
face cu mana unei lumi imbatate
in dureri fericite...

contururi

depresii temporare
si pasari zburand spre nord...
fete complacute si petale albe undeva la un orizont
conturat neclar, pictat de un amator psihotic
o camera mizera deasupra unui nor bolnav
si eu si cu tine (?)
intre rame groase, vechi, strivite...
linii gri, neclare
desenate de aceasi mana stangace, plafonata...

creatie

din gaura abisala a unui ombilic
un vierme in mult dorita descompunere se uita in jos...
un ras psihotic
si un gand stramb
ce invarteste globul de jucarie aflat
intre sabloane deschise
vieti sinucise
legi si nelegi combinate in mase indefinite
culori si neculori in griuri palide...
si masti de fluturi bolnavi
in varfurile sexelor...

cercul?

autodistrugere in lupta unei prezervari
valuri forjate pe un orizont zgariat...
inima nu mai bate
doar unghiile si parul cresc...
in nestire, in delirul unei false existente
in absenta unui punct...
Niciun inceput
Sau sfarsit
doar invartirea demonica in cercul claustrant
fara intrare
sau speranta unei iesiri
roata, roata joc aparent infantil!
invarte-ma,ameteste-ma, controleaza-ma... ucide-ma dar....
elibereaza-ma....

anarhie

iluzia unei certitudini strivite pluteste in aer
raspunsuri imbatate de concret ies scasnind dintr-o gura inclestata
de frici irationale
si hauri launtrice adanci...
infig o unghie slabita in coltul universului
si raman atarnand in haosul regresului...

plutire...

Plutesc in delirul propriei mele fiinte
ma innec in lacrimi plumburii fabricate de un organism imbatranit prematur,
zbarcit de cicatricile unui trecut perpetuu
imbatat de iluzii ascunse in spatele unor pseudosensuri esentiale! (?)
Duc o lupta crancena impotriva paradoxalului instinct de conservare ?
Sau ma las pur si simplu plutind in dulcea complacere
a unei vietati amorfe
a unui creier muribund?
Copii bolnavi fac cu mana din baloane ratacitoare
in aerul jegos al unei existente neexistente...