Intro-n ce?

Cand tot ceea ce faci este in esenta sa o forma de dependenta
Stapanirea de sine este doar o iluzie
un gand de suprafata
acel elixir care te tine in viata temporar
Cand n-ai un loc al tau
un colt al  eului
in care te simti in siguranta
devii propriu dusman
si fatada ajunge sa fie totul

toate carpele care ascund un trup hidos
intregul corp care reflecta un interior intunecat
plictisit  si vai ce obosit!
Imbatranit si profund autodistructiv

Cand nu mai ai incotro sa fugi
pentru ca nu te poti desprinde de monstrul creat sub propria piele
ce-ti ramane?

introspectie... moarte posibila?
a ce?
a trupului, a sufletului, a discernamantului
sau a monstrului?

Frica.
Si atat!

e bine si totusi....

dezorientare
dezechilibrare
dezmembrare
dez-.... si gata!

un dor nebun de a fugi catre... mai stiu eu incotro?
si imposibilitatea de desprindere
din orice imprejurare...

o capcana cusuta din propriile fire vitale
inconstient
tine locul unui sistem de autoaparare,
de inducere in nestire,
de rapire a timpului care altfel forta interiorizarea

e bine
si totusi....