ordine

cunosc ordinea...
ma sperie
fug de ea pentru a ajunge in punctul in care sa o caut din nou.
adica o omor
pentru a dori sa o reinvii
iar apoi... e din nou ordine...
si din nou ma voi simti claustrata
uitata de lume intre patru pereti ai linistii... ai monotoniei
si voi striga, urla, zbiera
dar nimeni nu ma va auzi
nimanui nu i va pasa
pentru ca traiesc o viata idilica
o viata ordonata
o existenta prea nepatata pentru a fi interesanta...