fara dualitate
totul ar fi
sau n-ar fi
punct

anesteziez creiere

nisip nou nascut

cumva le voi aduna,
voi lua in brate toate cablurile rupte, scurt circuitate
infipte intr-un pamant cu miros de piatra muribunda...
le voi smulge si voi sparge materialul inpenetrabil...
voi fi un fel de samson... un supererou diabolic
care, intr-un moment decide sa isi asume apocalipsa pamantului
si voi lasa in urma nisip proaspat nascut,
fara mucuri de tigara sau prezervative consumate,
sticle de vodca ieftina ori scoici putrezite....
el va fi nou... un nisip nou din piatra moarta.
Iar cablurile? pe ele le voi suruba la loc
in pielea obosita, cu speranta ca sangele dezvatat sa curga
sa inceapa sa circule dupa regulile codului rutier
in trupul dornic de o tresarire, de un sentiment...

ridul

un rid fericit
pe o suprafata gaurita de rani mucegaite
e un ceva... in comparatie cu un nimic...
e un gand, un sentiment, o cunoastere, o complacere
un gand, un sentiment, o cunoastere, o complacere... ajunsa la maturitate
o maturitate fortata, ce-i drept
chinuita
si trasa de toate partile
pentru a se potrivi
pentru a incape
un om....
care in afara de acel rid are NIMIC...

Fabrici de produs nori

sentiment mutilat,
consistenta cursa in ciment.
Un gol petecit cu aparente placute
si zambetul fortat de supravietuitor,
un supravietuitor mort
in lupta individuala a omenirii.
Fabrici de produs nori inradacinate
intr-un orizont negru.
Dar fabricile de produs soare...
cine le-a vazut vreodata?

Moloz

in plin mers stagnez
cabluri rupte intr-o anatomie difuza
se incalcesc intr-o forma abstracta
un fel de destin clar, neinteligibil
de 7% al presupusului potential intelectual.
Momente de speranta
ca ultimele tresariri ale unui mort
un cer acoperit de moloz care cade...
am moloz in tenisi, in buzunare
am moloz in ochi, in gura, in oase
am moloz in suflet...
un omulet trist de moloz
in plin dans al vietii...

pe drum?

sunt pe drum...
un drum inclinat,incovoiat
obscuritati necunoscute imi mangaie coloana stramba
fire de par iesind din porii de noroi ma leaga, ma tin captiva
imobila in mers
sclava in libertate...
sunt pe drum...
primesc in avans rate de pedepse
rupte dintr-un pacat originar, camulflat...
intre pomii rosi de termite
plansi de goliciunea launtrica.
sunt pe drum...
imobila in mers...
sclava in libertate...

parte din nimic

Cad pe randuri de scris
fug de varful ascutit al stiloului cu cerneala
sunt inghesuita...
ricosez...
vreau sa inaintez si sunt trasa in spate
ma invart in cercuri concentrice
si ma innec in apele negre
desenate de NIMENI
ma impotrivesc...
si simt ca ma afund
curg....
si simt ca devin parte din simbioza...
simbioza cu NIMICUL...

...

involutia evolutiei copleseste
si ar fi putut fi... dar ce?
si ai fi putut spune...dar nu...
cine stie? cine nu?
cine mai poate? Nu...
Coconul curge in fluvii sangeroase...
si norul acid se lasa scufundat in glie...

fire

Din abisuri neintelese
stau si strig undeva catre sus, catre jos...
in sus cine e ? in jos nimic....
in jos cine e? in sus nimic...
incerc sa dezleg un ghem de ata
intre pereti ovali, care cad peste mine
fire innodate
fire ce striga
fire ce se iubesc intre linii ascutite
se sinucid
si se omoara...
fire ce rad de durere
fire ce fug de si catre sine
fire....
fire de sidef putred...
fire...
fire pe care incerc sa le deznodez
fire de care depinde tot eul meu...
totusi... doar fire...

griuri patate

admit dar nu cunosc
haul iluzoriu
CRED
in inceputuri moarte, atroce
nascute pentru inexistenta...
vreau o lume monocroma
sablonata intre negru si alb
intre simplul ,, este" si ,, nu e"
si totusi ... ar putea fi?...
urasc linia asta jucausa intre mine si minele meu
linie care se deplaseaza incontinuu
in directii abisale
colturi obscure ale psihozei...
si durerea perpetua a posibilului
a imposibilului,
a posibilitatii imposibilului si imposibilitatea posibilului...